ZIUA 34 – 40 de Dimineti cu Isus

O CHEMARE INDIVIDUALĂ

„Se dă câte o lucrare personală fiecărui creştin.

Dumnezeu cere ca fiecare să fie lucrător în via Sa. Trebuie să accepţi lucrarea care a fost pusă în responsabilitatea ta şi trebuie să o realizezi cu credincioşie.

Dacă fiecare dintre voi ar fi un misionar viu, mesajul pentru acest timp ar fi proclamat cu repeziciune în toate ţările, la toate naţiunile, triburile şi limbile.

Fiecare ucenic adevărat se naşte în Împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viaţă. Primitorul devine dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei gata să piară doritori să bea din apa vieţii.

Dumnezeu aşteaptă serviciu personal de la fiecare dintre aceia cărora le-a încredinţat o cunoaştere a adevărului pentru acest timp. Nu toţi pot merge ca misionari în ţări străine, dar toţi pot fi misionari în patria lor, în familiile lor şi în vecinătăţile lor.

Hristos Se afla la câţiva paşi de tronul ceresc când a rostit însărcinarea Sa înaintea ucenicilor. Incluzându-i în rândul misionarilor pe toţi cei care vor crede în Numele Lui, El a spus: «Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură.» Puterea lui Dumnezeu urma să îi însoţească.

Salvarea de suflete trebuie să fie lucrarea vieţii tuturor celor care-L mărturisesc pe Hristos. Suntem datornici lumii cu harul pe care Dumnezeu ni l-a dat, cu lumina care a strălucit peste noi şi cu frumuseţea şi puterea pe care le-am găsit în adevăr.

Există pretutindeni o tendinţă ca lucrarea organizaţiilor să înlocuiască efortul individual. Înţelepciunea omenească tinde spre concentrare, centralizare, spre construirea unor mari biserici şi instituţii. Mulţimile lasă lucrarea de binefacere în grija instituţiilor şi organizaţiilor; ei îşi scuză prin acest lucru lipsa de legătură cu lumea, iar inimile lor se răcesc. Devin preocupaţi de ei înşişi şi ajung nepăsători. Iubirea de Dumnezeu şi de oameni moare în suflet.

Hristos le încredinţează urmaşilor Săi o lucrare individuală, o lucrare care nu poate fi înfăptuită prin procură. Slujirea celor bolnavi şi celor săraci, vestirea Evangheliei celor pierduţi nu trebuie lăsate în seama comitetelor sau organizaţiilor de binefacere. Răspunderea individuală, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este cerinţa Evangheliei.

Toţi aceia care au primit lumina dumnezeiască trebuie să lumineze cărarea acelora care nu cunosc Lumina vieţii.

Fiecăruia i-a fost dată o lucrare şi nimeni nu poate să-l înlocuiască. Fiecare are o misiune de o importanţă minunată, pe care nu o poate neglija sau ignora, pentru că îndeplinirea ei implică bunăstarea unui suflet, iar neglijarea ei, nenorocirea cuiva pentru care Hristos a murit.

Toţi trebuie să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu. Niciun leneş nu este recunoscut ca slujitor al Său. Membrii bisericii trebuie să înţeleagă că viaţa şi prosperitatea bisericii sunt afectate de comportamentul lor.

Fiecare suflet pe care Hristos l-a salvat este chemat să lucreze în Numele Lui pentru salvarea celor pierduţi. Această lucrare a fost neglijată în Israel. Nu este neglijată şi azi de cei care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos?

Există câte ceva de lucru pentru fiecare. Orice suflet care crede adevărul trebuie să-şi ocupe locul, spunând: «Iată-mă, trimite-mă!» (Isaia 6:8).

Fiecare creştin are oportunitatea nu doar să aştepte, ci şi să grăbească revenirea Domnului nostru, Isus Hristos.

Cel care devine copil al lui Dumnezeu ar trebui ca de atunci înainte să se privească pe sine ca fiind o verigă în lanţul coborât pentru a mântui lumea, una cu Hristos în planul Său plin de îndurare, înaintând cu El pentru a-i căuta şi salva pe cei pierduţi.

Toţi pot găsi ceva de făcut. Nimeni nu trebuie să simtă că nu există niciun loc în care poate lucra pentru Hristos. Mântuitorul Se identifică pe Sine cu fiecare copil al omenirii.

Cei care s-au unit cu Domnul şi I-au promis că-L vor sluji sunt obligaţi să participe cu El la marea şi magnifica lucrare de salvare a sufletelor.

Atât de vast este câmpul şi atât de mare este însărcinarea, că orice inimă sfinţită va fi înrolată în slujire ca instrument al puterii divine.

Oamenii sunt în mâinile lui Dumnezeu instrumente de care El se foloseşte ca să realizeze planurile Sale de har şi milă. Fiecare are un rol de îndeplinit; fiecăruia i-a fost oferită o anumită măsură de lumină, corespunzătoare cu nevoile timpului său şi suficientă ca să îi permită să îndeplinească lucrarea dată de Dumnezeu.

Multă vreme a aşteptat Dumnezeu ca spiritul de slujire să pună stăpânire pe întreaga biserică, astfel încât fiecare persoană să lucreze pentru El potrivit destoiniciei sale.

Când i-a trimis pe cei doisprezece şi, mai târziu, pe cei şaptezeci să vestească Împărăţia lui Dumnezeu, El i-a învăţat datoria pe care o aveau — să împărtăşească şi altora ceea ce El le făcuse cunoscut. În toată lucrarea Sa, El îi instruia pentru o lucrare individuală şi aceasta urma să se extindă pe măsură ce numărul membrilor creştea, ajungând până la cele mai îndepărtate colţuri ale pământului.

Nu numai asupra predicatorilor consacraţi stă răspunderea de a merge şi a împlini această însărcinare. Oricine L-a primit pe Hristos este chemat să lucreze pentru mântuirea semenilor săi.

Adevăratul caracter al bisericii se măsoară nu prin marea mărturisire care o face, nici prin numele celor scrişi în cărţile ei, ci prin ceea ce face în realitate în beneficiul Maestrului, prin numărul lucrătorilor ei perseverenţi şi fideli. Interesul personal şi efortul vigilent şi individual vor realiza mai mult pentru cauza lui Hristos decât se poate obţine prin predici sau crezuri.

Oriunde se înfiinţează o comunitate, toţi membrii ar trebui să se angajeze activ în lucrarea misionară. Ei ar trebui să viziteze fiecare familie din vecinătate şi să le cunoască situaţia lor spirituală.

Membrii bisericii nu sunt chemaţi toţi să lucreze în câmpuri străine, dar toţi au o parte de realizat în marea lucrare de a da lumină lumii. Evanghelia lui Hristos este vie şi lucrătoare. În Ziua lui Dumnezeu, nimeni nu va fi scuzat pentru că s-a închis în propriile interese egoiste. Există o lucrare de făcut pentru orice minte şi orice mână. Există o varietate de lucrări adaptate la diferitele minţi şi la diferitele capacităţi.

El ne-a încredinţat un adevăr sacru; când locuieşte în membrii bisericii, Hristos este «un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică». Sunteţi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu dacă nu faceţi orice efort posibil pentru a le oferi apa vie celorlalţi.

Noi, creştinii, nu realizăm nici măcar a douăzecea parte din ceea ce am putea face în câştigarea de suflete pentru Hristos. Lumea trebuie avertizată şi orice creştin sincer trebuie să fie un ghid şi un exemplu pentru ceilalţi în fidelitate, în dispoziţia de a duce crucea, în acţiunea rapidă şi fermă, într-o fidelitate invariabilă faţă de cauza adevărului şi în sacrificii şi muncă pentru promovarea cauzei lui Dumnezeu.

Pe măsura posibilităţilor lui, oricine a primit lumina adevărului are aceeaşi responsabilitate ca profetul din Israel căruia i-au fost adresate aceste cuvinte: «Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea…»

Fiecărui om care devine părtaş al harului, Domnul îi încredinţează o lucrare pentru alţii. Trebuie să stăm fiecare în locul nostru, cu sarcina ce ne revine, zicând: „«Iată-mă, trimite-mă!» (Isaia 6:8). Răspunderea stă asupra tuturor: asupra slujitorului Cuvântului, infirmierei misionare, medicului creştin, creştinului de rând, fie el comerciant sau fermier, jurist sau mecanic. Este lucrarea noastră aceea de a le descoperi oamenilor Evanghelia mântuirii lor. Orice întreprindem ar trebui să servească drept mijloc pentru atingerea acestui scop.”

„Când şi-a chemat robii, stăpânul casei i-a dat fiecăruia lucrarea lui. Întreaga familie a lui Dumnezeu este inclusă în responsabilitatea de a folosi bunurile pe care le-a primit de la Domnul. Fiecare persoană, de la cea mai umilă şi neînsemnată până la cea mai importantă şi mai distinsă, este un agent moral înzestrat cu abilităţi pentru care este răspunzătoare faţă de Dumnezeu” (Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, pp. 13–18).

„El ne-a încredinţat un adevăr sacru; când locuieşte în membrii bisericii, Hristos este «un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică». Sunteţi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu dacă nu faceţi orice efort posibil pentru a le oferi apa vie celorlalţi” (Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, p. 17).

Au mai rămas doar şase zile! Reuniunea se aproprie. Îl vom mărturisi pe Domnul, Îl vom lăuda şi vom şti cum să umblăm cu Dumnezeu până Isus va reveni. În acea zi vei primi un frumos certificat. El ne-a încredinţat un adevăr sacru; când locuieşte în membrii bisericii, Hristos este „un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică”.

Ai fost creat ca să îndeplineşti o misiune

Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei gata să piară doritori să bea din apa vieţii.

Toţi aceia care au primit lumina dumnezeiască trebuie să lumineze cărarea acelora care nu cunosc Lumina vieţii. Cel care devine un copil al lui Dumnezeu ar trebui ca de atunci înainte să se privească pe sine ca fiind o verigă în lanţul coborât pentru a mântui lume. Trebuie să se fie una cu Hristos în planul Său plin de îndurare, înaintând cu El pentru a-i căuta şi salva pe cei pierduţi. Adevăratul caracter al bisericii se măsoară, nu prin marea mărturisire care o face, nici prin numele celor scrişi în cărţile ei, ci prin ceea ce face în realitate în beneficiul Maestrului, prin numărul lucrătorilor ei perseverenţi şi fideli.

„Aceia care se îmbracă cu toată armura lui Dumnezeu şi care consacră zilnic un timp pentru meditaţie, rugăciune şi studierea Scripturilor vor fi legaţi de cer şi vor avea o influenţă mântuitoare şi transformatoare asupra celor din jurul lor. Vor avea gânduri mari, aspiraţii nobile, o înţelegere clară a adevărului şi datoriei faţă de Dumnezeu. Vor avea o dorinţă arzătoare după curăţie, lumină şi iubire, pentru toate virtuţile de origine cerească.”(Mărturii, vol. 5, p. 105).

Materialul zilei de astăzi îl poți descărca de aici în format Adobe Reader (PDF).

REMINDER: Imi rezerv dreptul de a sterge comentarile ofensive sau off-topic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *